Extrem.Hmmm…e un termen relativ… e greu de spus unde se termina normalitatea si unde incepe extremul..pentru fiecare persoana limita este diferita,totul depinde de conceptiile fiecaruia.Exista extreme intelectuale,ale caror adepti sunt deschisi la orice,dispusi sa asculte si sa adopte daca e cazul,orice ideologie,indiferent cat de nebuneasca ar fii;extremele sufletesti,ale caror victime sunt oamenii excesiv de sensibili,afectati de orice,care isi schimba starile din 2 in 2 ore;extremele sportive,ale caror fani sunt de obicei oameni pasionali,care simt cum le creste andrenalina la turatiile unui motor puternic…da..sunt foarte multe tipuri de extreme in viata…felul de a trai al fiecaruia ii apartine exclusiv..iar cei care isi testeaza limitele sunt oamenii care traiesc cel mai intens,sunt cei care pot aprecia cu adevarat viata intrucat sunt singurii care o traiesc cu adevarat.
Arhivele lunare: mai 2008
In societatea in care traim prieteniile sunt adesea inselatoare.Cea mai mare parte a presupusilor prieteni sunt simple cunostiinte care incearca sa obtina diferite avantaje,”ca de,sunt prieteni”,in ziua de azi multi sunt prieteni atata timp cat te cred mai slab ca ei,atunci cand isi dau seama ca nu e asa,intervine invidia.Intr-o lume in care domnesc interesele si invidia,mai sunt si oameni care inca mai pastreaza valorile morale de baza ale vietii,oamenii care pot sa fie prieteni fara sa ceara nimic in schimb,oamenii care sa nu fie invidiosi,oamenii ne-complexati de ceilalti,multumiti de sine insisi…in stare sa aprecieze un om fara sa se raporteze la ei insisi..aceia….aceia sunt adevaratii prieteni,prietenii care va vor fii alaturi intotdeauna..pentru ei exista termenul “prieten”.
Zilele trecute colegii mei au avut o discutie legata de viitor,mai precis legata de viitorul profesional.Fiecare spunea ce vrea sa devina,cum o sa isi urmeze viata si ce este cel mai important pentru ei.Prin aceasta discutie am ajuns sa ii cunosc mai bine,alegerile fiecaruia tradandu-i personalitatea,ideologiile,modul de a simti.Mentionez ca discutia avea loc intre un grup de fete,inainte de ora.In timp ce o mare parte din ele deja stiu cum vor sa arate rochiile lor de mireasa,cati copii vor sa aiba,cum vor sa ii cheme,in ciuda faptului ca nu au mai mult de 16 ani,prea putine dintre ele s-au hotarat asupra facultatii pe care vor sa o urmeze,a viitorului profesional,al carierei.Poate limbi straine…Poate psihologia…aceste alegeri definesc felul nostru de a fi si ambitia fiecaruia in a-si urma propriul vis.Marturisesc ca la un moment dat ma simteam putin ciudat,eu fiind printre putinele fete care nu stiau la ce varsta vor sa se casatoreasca,cati copii sa aibe.Eu in schimb stiam ca vreau sa urmez o cariera umanista,Dreptul international oferind oportunitati extraordinare,dar totusi habar nu am la ce varsta vreau un copil.Apoi,mi-am dat seama de cel mai important lucru.Fiecare persoana are dreptul de a-si stabili prioritatile si decide ce il interseaza cel mai mult in viata.Desi multi dintre colegii mei sustin ca nu poti sa le imbini pe amandoua cu succes,eu imi rezerv dreptul de a ma opune acestei idei.Cu putin efort un om poate avea o cariera de succes si o familie fericita,desigur ca acest lucru va cere multe sacrificii,dar odata ce ai o cariera deja bine directionata,a iti forma o familie e o completare a vietii fiecaruia.
Banii sunt considerati de unii totul,tot ce conteaza in viata,altii ii considera ca fiind doar o unealta,un rau necesar.Mai sunt si unele persoane,niste raritati in ziua de azi,carora nu le pasa de bani,ci de starea spirituala si intelectuala a fiintei umane(bineinteles ca prea putini din aceasta categorie si reusesc “sa se realizeze”,material vorbind,caci spiritual sunt net superiori).Si totusi,intr-o lume in care “banul conduce tot” singura solutie de implinire a fiintei umane este sa se ajunga la un acord intre posesiunile materiale-hrana spirituala-si-emotiile umane.O asa-zisa “cale de mijloc” ar putea rezolva problema,iar fiinta umana si-ar putea atinge apogeul,putand experimenta in voie,nefiind nevoita sa”isi puna in ordine prioritatile”.Lumea a fost creata in asa fel incat omul sa se poata bucura de cate putin din fiecare lucru,fara sa faca excese.Atunci cand isi pierde limitele spatiului admis,plateste consecintele faptelor sale.Actiune-Reactiune;Crima-Pedeapsa;Yin-Yang-in universul nostru,fiecare lucru are o pereche.
Se spune ca genul muzical pe care il preferam spune multe despre caracterul nostru:adeptii stilului emo sunt depresivi,adeptii stilului Hip-Hop sau Rap sunt agresivi,adeptii Pop sunt se pare copii rasfatati,superficiali,fara caracter(sustin unii),iar adeptii R&B sunt o combinatie intre Hip-Hop-eri si “Popularii”(ce ciudat a sunat asta:))).Dar daca tiparele nu reflecta intotdeauna realitatea?De ce sunt automat incadrati intr-un tipar adeptii unui anumit gen muzical?Mai sunt si persoane(printre care si eu)care nu prefera un anumit gen de muzica,ci apreciaza muzica.Daca melodia este atragatoare dintr-un anumit punct de vedere e buna.Aceste persoane in ce categorie se incadreaza?Ce se presupune ca este o persoana care asculta muzica in functie de starea de spirit si nu in functie de ce alege grupul de prieteni cu care socializeaza cel mai mult?Indecisi…nu neaparat..mai degraba sinceri..Sinceri atunci cand sunt in stare sa admita ca le place si o melodie lenta si una energica si nu sustin ca nu le place o anumita melodie “ca e naspa” doar pentru ca “un prieten” asa a decis.In realitate cu totii avem preferinte muzicale,insa din cand in cand fiecaruia ii place sa iasa din tipare si sa admita”da frate imi place melodia aia ca e “funky”(vorba unor colegi de-ai mei)”.Vom admite adevarul si vom avea curajul sa ne aparam convingerile si preferintele abia atunci cand ne vom maturiza din toate punctele de vedere si vom avea curajul de a ne accepta asa cum suntem.Pana atunci,succes la ascultarea melodiei aleia ,pe care cutarica a categorizat-o ca fiind “naspa”,pe ascuns,fara sa va prinda nimeni.
Din ce am observat printre colegii mei,se pare ca tot mai multi tineri devin atei,poate pentru a parea mai interesanti sau poate pentru ca nu suporta sa le fie impuse anumite reguli.Religia a devenit ca materie nefolositoare,iar ca si alinare a sufletului din ce in ce mai firava.Credinta oamenilor in biserica incepe sa scada pretutindeni,superstitiile si rugaciunile fiind inlocuite de pragmatismul orasenesc,de palpabil,de ceea ce le aduce un rezultat cert.Desi religia,ca si sursa de reguli stricte si pedepse nu mai are la fel de multi adepti printre tineri ca odinioara,credinta ramane.Intotdeauna va ramane in sufletul fiecaruia,speranta,credinta ca ceva candva se va schimba.Spunea cineva ca speranta moare ultima,desi ar trebui poate sa moara prima,fiind doar o sursa nesecata de griji si zambete nematerializate.Credinta in Dumnezeu,Allah,Buddha sau intr-o simpla forta mai puternica decat orice este singura alinare a sufletului uman,nascut si ingropat in grijile si framantarile omenesti.Credinta este ultimu lucru care ramane intr-o lume care se afla intr-o permanenta miscare,la sfarsitul zilei credinta ca odata va veni o zi mai buna ramane acolo..mereu si mereu..ne nastem cu ea,traim cu ea,inconstient,murim cu ea.Si totusi poate…credinta ramane alaturi de noi cu un motiv…
In timp ce foarte multe persoane au in minte un ideal uman pe care vor sa-l urmeze,sa fie la fel ca cineva,din punct de vedere al atentiei publice si al banilor,al respectului sau al personalitatii, au in minte un idol.Nu cred ca ar trebui sa ne dorim sa fim la fel ca cineva,ar atenta la independenta si originalitatea noastra,ne-am insulta inteligenta si capabilitatea de a reusi in viata cu propriile conceptii si idei.Nu ar trebui sa ne dorim sa fim la fel ca cineva,ci ca cineva sa vrea sa fie la fel ca noi.Ideea e ca fiecare are propriul drum in viata,propriul stil de a trai si propriile conceptii,de aceea a copia pe cineva,chiar daca acel cineva este o persoana foarte faimoasa,piceputa etc este revoltatoare.Din fericire mai sunt si persoane ca mine care,desi admira foarte multe personalitati nu ar vrea sa fie la fel ca ele,ci doar sa ajunga sa isi poata urma propriul drum.Acesta nu este un vis,este mai degraba realism,realismul unei vieti ca oricare alta,realismul care ne spune in fiecare dimineata ca nu suntem maimute,noi nu imitam pe nimeni,trebuie sa ne gasim propriul rost,nu sa incercam sa il imitam pe al altcuiva.
Arta poate fi intalnita sub foarte multe forme,incepand cu arhitectura,sculptura,pictura si terminand cu muzica.Fiecare om apreciaza un anumit tip de arta,tipul care i se potriveste lui ca persoana.De exemplu in pictura,cubismul,desi e un stil apreciat si foarte intrigant,mie mi se pare rece,metalic mult prea geometric pentru o pictura.Eu prefer epoca Renasterii Italiene,unde pictori precum Rafael,Fra Angelico,Giotto,El Greco si multi altii impresionau prin caldura si realismul picturilor lor,chiar daca de multe ori erau scene biblice,personajele erau bine definite,calde,reale,tablourile lor reuseau sa redea caldura si emotiile umane.Arta contemporana este foarte variata intrucat artistii adopta stiluri foarte diferite,iar aceasta perioada chiar nu poate fi incadrata intr-un tipar.Aceasta perioada din arta tradeaza felul de a fi general al oamenilor de azi…in zilele noastre,oamenii sunt independenti,foarte variati din punct de vedere rasial,religios,intelectual..fiecare adopta stilul de viata care i se potriveste punandu-si desigur si amprenta personala.Arta digitala e cea mai potrivita pentru oamenii din ziua de azi.Pentru oamenii grabiti,pragmatici,adepti ai realismului si ai independentei.Astazi numai stam nemiscati 1 saptamana ca sa ne faca cineva autoportretul,astazi stam 2 secunde pana se focalizeaza imaginea.Astazi numai trebuie sa lasam vopseaua la uscat,trebuie doar sa scanam pozele..totul s-a facilitat foarte mult,astfel incat arta a capatat un nou fel de a fi,un nou sens,un nou inteles.Totul se schimbat odata cu trecerea ireversibila a timpului,iar arta,ca si natura,ca si muzica,ca si aerul,se adapteaza perioadei umane si oamenilor.
Desi in ultimii ani s-au lansat foarte multe carti,prea putine se ridica la inaltimea marilor romane clasice.In momentul asta singurele carti interesante care s-au lansat in ultimii ani si care imi vin acum in minte sunt doar Codul lui Da Vinci,Inger si demon,ambele de Dan Brown.Bine,cu siguranta sunt si altele,dar la astea m-am gandit eu acum.Eu personal,sunt o mare fana a scriitoarei Anne Rice-seriile precum Cronicile vampirilor sunt foarte captivante si prezinta o alta fata a unei lumi neintelese.Desi pustilor de varsta mea aceste nume nu o sa le provoace decat fiori pe sira spinarii gandindu-se ca poate ca vor trebui sa le citeasca pentru scoala,desi nu prea sunt studiate,trebuie neaparat sa amintesc de maiestria inegalabila cu care Shakespeare incanta lumea engleza a secolului XVI sau cum autori precum Dante Aligheri, Balzac,Boccaccio,Musset,Edgar Allan Poe,Dostoievski,Alexandre Dumas,Aristotel,Homer,Cicero,Seneca au reusit sa incante generatii foarte variate de-a lungul timpului,mentinand interesul cititorilor indiferent de epoca.Am un mare respect pentru Jules Verne care a reusit sa descrie in amanunt inventii,pana atunci nebanuite si sa anticipeze drumul tehnologiei.Recunosc ca dintre autorii romani imi plac foarte putini ,desi pe acei cativa ii respect pentru talentul si viziunea lor si pentru cartile captivante pe care le-au lasat in urma lor.Scriitorii precum Rebreanu,Sadoveanu,Lucian Blaga vor fii vesnic cititi si iubiti pentru darurile lor catre lumea noastra,pentru ca ei sunt de fapt adevaratul tezaur al Romaniei.
Pentru mine camera mea este ca un lacas,un spatiu sacru in care numai eu intru,in care sunt numai lucrurile mele,spatiul meu,care imi apartine in totalitate…camera mea este locul in care stau cand vreau sa ma gandesc la ceva,cand vreau sa nu fiu deranjata chit ca vreau doar sa ma uit la un film sau sa ascult muzica..e locul meu de refugiu..atunci cand sunt suparata si am nevoie sa fiu singura,atunci cand sunt vesela si vreau sa ma gandesc obsesiv la un lucru fara sa ii innebunesc pe ceilalti,e locul in care te izolezi atunci cand vrei sa petreci timpul cu persoana ta,locul in care iti faci planul de bataie asupra vietii,locul de unde pornesti,in care te odihnesti cand esti obosit si te trezesti pentru o noua zi,e locul in care descoperi ca viata nu e rea deloc,care iti reda cheful de viata si care te consoleaza atunci cand esti suparat.Chiar daca par a fi cam multe lucruri care influenteaza,tinand cont ca e vb de o camera,pentru mine asta inseamna camera mea si chiar mai mult.
