In ultimii ani au existat nenumarate dezbateri legate de acest subiect.Unii sustin ca pentru ei dragostea este la fel ca sexul,altii spun ca le repugna ideea unui act sexual la baza caruia sa nu existe sentimente.Ideea centrala este ca fiecare om are propriul mod de a privi problema,fiecare persoane are dreptul de a alege ce o intereseaza mai mult.Unii simt poate mai multe atunci cand nu sunt legati de partener/a in niciun fel,astfel avand libertate din plin si nefiind acaparati de teama de esec.Si totusi,altii spun ca sexul pur animalic,instinctual nu aduce nici pe jumatate atat de multa placere ca cel care se bazeaza pe dragoste si intelegere.Desi eu personal nu imi pot spune parerea legata de acest subiect,sunt convinsa ca sunt si persoane care citesc acest articol si au destula experienta incat sa isi poata exprima opinia legata de aceasta alegere si chiar sunt curioasa ce parere aveti…
Arhivă Categorii: CE CRED EU DESPRE
Initial rolul scolii a fost acela de a ii educa pe copii,de a-i transforma in persoane culte,educate,civilizate,de a exploata inteligenta fiecaruia.Hmm…din pacate rolul intial a fost denaturat:pentru pustii din ziua de azi scoala este doar o povara la care se duc pentru ca e obligatorie si trebuie diploma nu stiu care sau pentru ca :asa a zis mama”,iar pentru profesori o povara de care nu stiu cum sa scape mai repede fara a isi bate capul prea tare cu ei.Sa fim cinstiti,nu sunt vinovati exclusiv elevii de dezinteresul general afisat fata de valorile morale si intelectuale ale vietii.Din aceasta cauza s-a si ajuns unde s-a ajuns:promovarea inculturii,a manelelor,a principiului”de ce sa ma chinui prea tare daca se poate sa trisez”,la promovarea pornografiei excesive,pana si presa scrisa este intesata de astfel de pictoriale care acum 1 veac doar,erau considerate scandaloase,iar politica este pentru tineri un subiect tabu.Daca in revistele pentru adolescenti predomina pagini intregi care le lamuresc dubiile sexuale,pe care moral si etic vorbind nici nu trebuiau sa le aiba,nu o sa intalniti acolo niciun subiect care sa fie cat de cat cultural,care sa ii provoace pe tineri intelectual in vreun fel. Aceste lucruri contribuie indirect la distrugerea in masa a mintiilor tinere,la coruperea lor si la promovarea valorilor chiar neimportante la un moment dat.Si atunci,daca si institutiile promoveaza o imagine complet gresita a adolescentului normal,cum ati vrea sa devina Romania o tara cu un viitor promitator?
Daca ar trebui sa descriu lumea in care traiesc intr-un singur cuvant,acesta ar fii cu siguranta DIVERSITATE.De ce?Priviti in jur si veti intelege:suntem inconjurati de ea la fiecare pas.Oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite,in fiecare secunda in care mergeti pe strada veti vedea un om complet diferit de cel anterior.Traim intr-o lume in care noul si vechiul se impletesc permanent fie intr-o maniera eleganta,clasica,fie intr-un mod vulgar,tipator.In orice caz,nu se poate evita contrariul,intr-o lume aflata in permanenta miscare,intr-un progres nu neaparat pozitiv.Daca priviti un atlas care are pe langa harti si imagini cu locurile reprezentate si cu oamenii care traiesc acolo,veti intelege.Veti intelege si aprecia chiar, complexitatea omenirii,uniunea diversitatii.Sloganul U.E. poate fi folosit si la o scara mai larga,caci aceasta este realitatea:”In varietate concordia”.Asa vom fii intotdeuna,uniti intr-un fel sau altul desi extrem de diversi.Si totusi,aceasta este natura umana:Am fost,Suntem,Vom fii mereu UNITI IN DIVERSITATE.
Egoism,ridicol,nestiinta,exclusivism,discriminare,rautate,dispret,infumurare:toate aceste cuvinte creeaza cercul vicios al societatii romanesti.Traim intr-o societate in care valorile sunt dispretuite in favoarea celor cu mai multi bani.Cu totii suntem constienti ca asa a fost intotdeauna si totusi situatia pare sa se agraveze de la an la an.In fiecare an Romania pierde oameni competenti,valorosi,care aleg sa plece in tari bine structurate.Si nu ma refer aici la Spania si la ai ei capsunari sau la Italia cu ai sai “rromi”, cum se auto-denumesc.Ma refer la adevaratele valori.Din ce in ce mai multi tineri “se bat” sa obtina un loc de munca la multiplele multinationale care cauta oameni tineri,pregatiti,pentru a isi gasi un loc mai important in viata.De altfel,foarte multi se zbat pentru burse in strainatate.De ce?Pai nu stiu..oare de ce?de ce ar ramane intr-o tara care sprijina coruptia si dispretuieste competenta niste tineri pe care ii asteapta un viitor luminos in fata.Un viitor care nu implica mizeria de la noi.Romania va ramane o tara plina de oameni pe care nu ii intereseaza nimic,corupti,dispusi sa se milogeasca,sa se umileasca pentru cel mai mic lucru.Si atunci sa vedem,cine va mai da ordine?Pe cine vor dispretui atunci?Vom trai si vom vedea.(preferabil departe de aici)
In epoca noastra oamenii se inghesuie sa isi faca case de vacanta in provincie,cat mai izolate de agitatia oraselor si totusi…izolarea e ceea ce isi doresc cu adevarat?Daca nu ar fii cunoscut tulburarea urbana,ar mai fii tanjit cu atata disperare dupa linistea pe care o aduce o cabana in varful muntelui?Eu de exemplu,nu cred ca as putea trai pentru o perioada lunga de timp departe de oras.Orasul e simbolul vietii,diversitatii,nimeni nu se poate plictisi.Vrei distractie te duci in club,vrei arta,ai muzee,vrei liniste,te duci intr-un parc mai mare la o ora matinala.Niciodata pustiit,niciodata la fel.Orasul e o fiinta cu ratiune si simtire proprie.Departe de el se gasesc mai mult tipare(casuta din padure,oameni draguti,catelusi pufosi)dar viata nu e asa.Viata e diversa,violenta,vie,la fel ca orasul.Niciodata nu poti anticipa ce se ascunde dupa colt,niciodata nu vei gasi aceeasi oameni,aceleasi probleme.Intr-un oras esti martorul continului progres al omenirii,din toate domeniile.Iar in momentul in care fiinta umana se simte prea obosita de vanzoleala zilnica,se poate retrage linistita pentru o saptamana 2,intr-un loc linistit impreuna cu familia.Binenteles ca adevaratii iubitori ai orasului,vor cauta in vacante tot extremul,diversitatea,ar innebuni sa stea mai mult de doua saptamani izolati cine stie pe unde.Tehnologia,informatia,varietatea modului de viata da dependenta.Un iubitor al orasului va ramane asa intotdeauna,neputand fii vreodata convins de basmele legate de ”vaai dar ce liniste si ce frumos e la padurea nu stiu care,…”.Liniste e peste tot.Trebuie doar cautata.
Frumusetea e un termen care isi schimba semnificatia in functie de persoana…pentru fiecare om inseamna altceva,are alt stil,e altfel.Frumusetea este ceea ce ne incanta ochii,e numarul lucrurilor dupa care tanjim,ceea ce vrem sa avem.Pentru fiacare om,are alt sens,alta fatada.Sufletul uman tanjeste dupa bucatica sa de frumusete;Putem considera ca este un fel de adunare a tuturor lucrurilor frumoase din viata(arta,soarele,poezia,oamenii,natura),viata insasi e un exemplu de frumuste.Avem dreptul de a ne bucura de lucrurile pe care le consideram frumoase,la care visam toata viata.
Extrem.Hmmm…e un termen relativ… e greu de spus unde se termina normalitatea si unde incepe extremul..pentru fiecare persoana limita este diferita,totul depinde de conceptiile fiecaruia.Exista extreme intelectuale,ale caror adepti sunt deschisi la orice,dispusi sa asculte si sa adopte daca e cazul,orice ideologie,indiferent cat de nebuneasca ar fii;extremele sufletesti,ale caror victime sunt oamenii excesiv de sensibili,afectati de orice,care isi schimba starile din 2 in 2 ore;extremele sportive,ale caror fani sunt de obicei oameni pasionali,care simt cum le creste andrenalina la turatiile unui motor puternic…da..sunt foarte multe tipuri de extreme in viata…felul de a trai al fiecaruia ii apartine exclusiv..iar cei care isi testeaza limitele sunt oamenii care traiesc cel mai intens,sunt cei care pot aprecia cu adevarat viata intrucat sunt singurii care o traiesc cu adevarat.
In societatea in care traim prieteniile sunt adesea inselatoare.Cea mai mare parte a presupusilor prieteni sunt simple cunostiinte care incearca sa obtina diferite avantaje,”ca de,sunt prieteni”,in ziua de azi multi sunt prieteni atata timp cat te cred mai slab ca ei,atunci cand isi dau seama ca nu e asa,intervine invidia.Intr-o lume in care domnesc interesele si invidia,mai sunt si oameni care inca mai pastreaza valorile morale de baza ale vietii,oamenii care pot sa fie prieteni fara sa ceara nimic in schimb,oamenii care sa nu fie invidiosi,oamenii ne-complexati de ceilalti,multumiti de sine insisi…in stare sa aprecieze un om fara sa se raporteze la ei insisi..aceia….aceia sunt adevaratii prieteni,prietenii care va vor fii alaturi intotdeauna..pentru ei exista termenul “prieten”.
Zilele trecute colegii mei au avut o discutie legata de viitor,mai precis legata de viitorul profesional.Fiecare spunea ce vrea sa devina,cum o sa isi urmeze viata si ce este cel mai important pentru ei.Prin aceasta discutie am ajuns sa ii cunosc mai bine,alegerile fiecaruia tradandu-i personalitatea,ideologiile,modul de a simti.Mentionez ca discutia avea loc intre un grup de fete,inainte de ora.In timp ce o mare parte din ele deja stiu cum vor sa arate rochiile lor de mireasa,cati copii vor sa aiba,cum vor sa ii cheme,in ciuda faptului ca nu au mai mult de 16 ani,prea putine dintre ele s-au hotarat asupra facultatii pe care vor sa o urmeze,a viitorului profesional,al carierei.Poate limbi straine…Poate psihologia…aceste alegeri definesc felul nostru de a fi si ambitia fiecaruia in a-si urma propriul vis.Marturisesc ca la un moment dat ma simteam putin ciudat,eu fiind printre putinele fete care nu stiau la ce varsta vor sa se casatoreasca,cati copii sa aibe.Eu in schimb stiam ca vreau sa urmez o cariera umanista,Dreptul international oferind oportunitati extraordinare,dar totusi habar nu am la ce varsta vreau un copil.Apoi,mi-am dat seama de cel mai important lucru.Fiecare persoana are dreptul de a-si stabili prioritatile si decide ce il interseaza cel mai mult in viata.Desi multi dintre colegii mei sustin ca nu poti sa le imbini pe amandoua cu succes,eu imi rezerv dreptul de a ma opune acestei idei.Cu putin efort un om poate avea o cariera de succes si o familie fericita,desigur ca acest lucru va cere multe sacrificii,dar odata ce ai o cariera deja bine directionata,a iti forma o familie e o completare a vietii fiecaruia.
Banii sunt considerati de unii totul,tot ce conteaza in viata,altii ii considera ca fiind doar o unealta,un rau necesar.Mai sunt si unele persoane,niste raritati in ziua de azi,carora nu le pasa de bani,ci de starea spirituala si intelectuala a fiintei umane(bineinteles ca prea putini din aceasta categorie si reusesc “sa se realizeze”,material vorbind,caci spiritual sunt net superiori).Si totusi,intr-o lume in care “banul conduce tot” singura solutie de implinire a fiintei umane este sa se ajunga la un acord intre posesiunile materiale-hrana spirituala-si-emotiile umane.O asa-zisa “cale de mijloc” ar putea rezolva problema,iar fiinta umana si-ar putea atinge apogeul,putand experimenta in voie,nefiind nevoita sa”isi puna in ordine prioritatile”.Lumea a fost creata in asa fel incat omul sa se poata bucura de cate putin din fiecare lucru,fara sa faca excese.Atunci cand isi pierde limitele spatiului admis,plateste consecintele faptelor sale.Actiune-Reactiune;Crima-Pedeapsa;Yin-Yang-in universul nostru,fiecare lucru are o pereche.
