Zilele trecute colegii mei au avut o discutie legata de viitor,mai precis legata de viitorul profesional.Fiecare spunea ce vrea sa devina,cum o sa isi urmeze viata si ce este cel mai important pentru ei.Prin aceasta discutie am ajuns sa ii cunosc mai bine,alegerile fiecaruia tradandu-i personalitatea,ideologiile,modul de a simti.Mentionez ca discutia avea loc intre un grup de fete,inainte de ora.In timp ce o mare parte din ele deja stiu cum vor sa arate rochiile lor de mireasa,cati copii vor sa aiba,cum vor sa ii cheme,in ciuda faptului ca nu au mai mult de 16 ani,prea putine dintre ele s-au hotarat asupra facultatii pe care vor sa o urmeze,a viitorului profesional,al carierei.Poate limbi straine…Poate psihologia…aceste alegeri definesc felul nostru de a fi si ambitia fiecaruia in a-si urma propriul vis.Marturisesc ca la un moment dat ma simteam putin ciudat,eu fiind printre putinele fete care nu stiau la ce varsta vor sa se casatoreasca,cati copii sa aibe.Eu in schimb stiam ca vreau sa urmez o cariera umanista,Dreptul international oferind oportunitati extraordinare,dar totusi habar nu am la ce varsta vreau un copil.Apoi,mi-am dat seama de cel mai important lucru.Fiecare persoana are dreptul de a-si stabili prioritatile si decide ce il interseaza cel mai mult in viata.Desi multi dintre colegii mei sustin ca nu poti sa le imbini pe amandoua cu succes,eu imi rezerv dreptul de a ma opune acestei idei.Cu putin efort un om poate avea o cariera de succes si o familie fericita,desigur ca acest lucru va cere multe sacrificii,dar odata ce ai o cariera deja bine directionata,a iti forma o familie e o completare a vietii fiecaruia.
