Si dintr-o data nimic.M-am trezit intr-un intuneric absolut.Aveam ceva in mana,un fel de cheie,insa speriindu-ma de netezimea ei,i-am dat drumul.A cazut intr-un zgomot sfasietor.Unde eram ?Ce se intamplase ?Trebuia sa imi aduc aminte ce s-a intamplat.Dar cum ?Ultimul lucru pe care mi-l mai amintesc era lumina aceea….un amestec exploziv de pietre,bucati de metal si de lemn,mistuit de flacarile imbietoare.Oh….c imagine teribila…Oamenii fugeau in toate directiile si creau un haos absolut.Acele creaturi facute parca din foc ieseau din pamant si ii luau cu ele,invaluindu-i intr-un imens cerc de foc.Creaturile !Nu voi putea uita niciodata acea noapte.Dar ce se intamplase pe urma ramane inca,un mister pentru mine.Mai traiesc oare ?Poate ca am pierit si eu invaluit de catre limbile de foc ce parjoleau asfintitul..sau poate….Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de un zgomot metalic,ce parea a fi scartaitul unei usi masive.O creatura s-a ivit ca din neant,insa parea a fi o flacara palpaind subtire si nu o explozie de lumina ca atunci.Pentru mine a parut a fi insasi Apocalipsa,prevestita de-a lungul veacurilor de numerosi prooroci,sfinti si de Mantuitorul .Poate ca ea venise.Poate ca acum,dupa atatea pacate savarsite de oameni,Dumnezeu a hotarat sa curateasca Pamantul prin foc.In mintea mea totul devea din ce in ce mai neclar,devenind din ce in ce mai convinsa ca acesta era sfarsitul.Aceasta creatura a intrat in ceea ce parea a fi celula mea,abisul nesfarsit ce urma a-mi fi insotitorul permanent.S-a uitat la mine cu ceea ce pareau a fi doi ochi,ce sticleau prin flacari ca doua bucati mici de titan si mi-a spus : « -Acum lumea ta e a noastra.Am recucerit teritorii pierdute de Stramosi acum sute de milioane de ani,atunci cand oamenii i-au impins in adancurile planetei,condamnati pentru eternitate.Acum noi vom fii cei care decid !Te-am ales pe tine…tu vei fii calauzitorul nostru in aceasta lume.Eu voi fi legatura ta cu exteriorul..de acum vei face parte dintr-un imperiu impresionant de vast care,la fel ca pasarea phoenix,a renascut decis sa nu mai fie invadat. »Fara sa scot un sunet,am incuviintat usor din cap.Dupa ceea ce parea a fi o lunga perioada de timp,deoarece acestor creaturi nu le placea sa aiba masura timpului,inecesara de altfel din moment ce erau nemuritoare,mi-au permis sa revad ruinele vechii lumi,lumea mea,acum disparuta.Orice altceva disparuse.Curand dupa aceea,m-au prezentat conducatorului lor,o creatura putin mai scunda si mai rotofeie ca indrumatorul meu,care s-a prezentat cu un zambet ironic pe ceea ce parea a-i fii fata.Ochii sai insa,erau de un rosu aprins scanteietor,asemanatori unor roci vulcanice,ai caror privire infricosand orice fiinta.Mi-a spus ca,am fost ales deoarece mintea mea parand a fi diferita de a celorlalti,capabila de a-i ajuta in urmatoarele lor experimente stiintifice,experimente care,acum milioane de ani au dus la aparitia oamenilor.Aceasta noua teorie contrazicea toate ideile religioase,filozofice sau chiar stiintifice explorate pana atunci.In cele din urma,oamenii s-au revoltat impotriva stapanilor,cucerind planeta si impingand creaturile in centrul 
.Acum,creatorii nu pareau a fi dispusi sa faca aceeasi greseala.S-au intors.De data aceasta pentru totdeauna…iar eu eram un pion pierdut pe o tabla de mult distrusa…
